Pictează nuduri, la 79 de ani

După mai bine de 7 decenii de muncă intensă în slujba şevaletului şi pensulei, artistul plastic Venera Maria Toma nici acum nu încetează să lucreze, şi asta indiferent dacă îi instruieşte pe copii sau lucrează cu bătrînii la Centrul de Zi Hercules din Costeşti. Artista, care spune că îşi doreşte să „apună asemeni unui soare cald de vară pe cerul vieţii, luînd cu ea pentru eter­nintate culorile şi pensula, pentru a picta“, nu se opreşte să creeze. Mii de lucrări (picturi, colaje, montaje din materiale reciclabile) pot fi admirate de iubitorii de artă de pretutindeni. Mai nou, pictoriţa creează nuduri, dar şi obiecte decorative pentru bradul de Crăciun. 

„Pasiunea pentru desen mă întinereşte“

În loc să stea la o ceaşcă de cafea şi să depene amintiri, ar­tista împreună cu alte femei tre­cute de a doua tinereţe se întîl­nesc frecvent la Centrul de Zi Hercules, din Costeşti. Aici, doamnele tricotează, fac aplicaţii artistice şi colaje pe diferite obiecte. S-au a­pucat deja de realizarea di­fe­ritelor decoraţiuni şi figu­ri­ne, care să transforme bra­zii, anul a­cesta, în cei mai fru­mo­şi pomi de Crăciun. „Încerc să fiu puntea de legătură între tre­cut şi viitor, în­tre cei ce o­da­tă am fost copii, iar acum  ne creş­tem nepoţii cu nostalgie. Vreau să de­monstrez că şi bătrînii pot avea suflet de copil la fel cum un copil trebuie să aibă ma­turitatea unui adult în anumi­te situaţii. Aşa se face că, mai nou, lu­crez cu per­soa­­ne de vîrsta mea. Ast­fel, împreună cu bătrî­nele de la Cen­tru de Zi Hercules lucrăm figu­ri­ne pentru bradul de Cră­ciun, decupăm, pic­tăm, ne pregă­tim aşa cum putem mai fru­mos să facem o bucurie inedită copi­ilor de la Centru“, spune picto­riţa.

Cînd nu este la Centru, artista poate să fie găsită acasă. Aici, într-un a­partament din Costeşti, Venera Toma şi-a creat micu­ţul uni­vers. Artis­ta nu benefi­cia­­ză de un spa­ţiu spe­cial amenajat pentru a picta, deci majoritatea timpului şi-l petrece în pro­pria-i sufragerie, acolo unde şi-a im­pro­vizat un mic a­telier. Zeci de tablouri sînt în­şirate de jur-îm­prejurul ca­me­rei, unele pu­se la uscat, alte­le doar în stadiul de schiţe, aştep­tîndu-şi rîndul pentru a fi termi­nate. Printre ne­număratele ope­re de artă, am ză­­rit şi cîteva ta­blouri cu nuduri. Ar­tista spu­ne zîmbind: „Nu sînt niciodată prea bătrînă să pot aborda orice stil de artă şi crea­ţie, iar acum mă simt în largul meu să creez nuduri, mai ales că este o plă­cere a fi­icei mele, Aurelia, să vreau să las în urmă-mi şi astfel de tablouri. Ştiu, pro­babil mulţi spun că sînt bătrînă să mai mun­cesc, să vin cu ceva nou... Nu e aşa! Pasiu­nea pen­tru pic­tură pe mine mă întinereşte. Sper să nu obosesc vreodată şi să nu mă trezesc într-o zi do­rindu-mi să nu mai iau din nou pensula şi să „mînjesc“ pînza. Aşa că voi continua să creez pînă atunci cînd voi „adormi“ şi vocea mîinilor mele nu se va mai auzi decît prin intermediul tablourilor pe care le-am realizat“, a încheiat Ve­nera Toma.

Venera Toma (dreapta), alături de nişte pensionare, la Centrul de Zi Hercules